marți, 28 octombrie 2014

cine sunt eu?

cine sunt eu?
zilele trecute, venind spre Bucuresti, pe autostrada, ascultam teatru radiofonic. Am ascultat piesa "Iata femeia pe care o iubesc" scrisa de Camil Petrescu. Se intampla acolo un joc al personalitatii, al imaginii pe care ceilalti o percep si al naturii noastre reale care m-a pus pe ganduri. Nu mult, doar pana am ajuns acasa si a trebuit sa car bagajele si sa plimb catica prin ploaia rece. Ieri insa am avut senzatia ca eu am devenit eroina aceleiasi piese, de data asta in modul cel mai real. Intamplarea face ca, mai in gluma, mai in serios, mai multe persoane si-au spus parerea despre mine si eu am fost atat de uimita sa aflu ce imagine creez celor din jurul meu, incat aproape ca asteptam un deznodamant al intrigii, exact ca in piesa radiofonica. Deznodamantul (ce cuvant interesant: deznodamant!) nu a venit insa si eu am ramas, cum se spunea pe vremuri cand ne uitam la Studioul X la bulgari si nu intelegeam sfarsitul filmului, in coada de peste. Adica, pana la urma, cine sunt eu? Uneori am fost si sunt ceea ce ceilalti percep, dar alteori ma simt atat de diferit de cum par a lasa sa se vada! Fireste, fiecare are propriul sau filtru si te percepe in functie de propriile emotii, experiente, nevoi, trairi. Dar ce te faci cand toti cei din jurul tau te vad intr-un anumit fel, iar tu esti singurul care se vede altfel. De exemplu, toti cei care m-au cunoscut in liceu imi spun ca paream sigura pe mine, ca paream o persoana puternica care intotdeauna stia ce voia. Daca ar fi sa marturisesc cum ma vedeam eu atunci, imi amintesc de o fata teribil de timida, destul de usor de ranit si destul de neincrezatoare in fortele sale. Unde este adevarul, cine eram eu atunci? Mai mult, intreb: conteaza ce cred altii despre noi sau e mai bine sa ne uitam doar la propriile noastre repere? Nu stiu sa raspund. Ceea ce am aflat ieri insa a fost ca eram candva un om mult mai iubit si admirat decat mi-as fi imaginat ca pot fi. Chiar si tarziu, peste multi ani, adolescenta timida din mine este recunoscatoare si multumeste acestei iubiri. Cumva, incepe sa se convinga si ea incet ca este intr-adevar tot ceea ce ceilalti au vazut in ea si ea nu a reusit sa vada.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu