miercuri, 12 august 2020

ce nu ti se iarta ca femeie

 Ca femeie nu ti se iarta sa fii frumoasa. NU! Va exista un consens general in a-ti demonstra ca daca esti frumoasa, neaparat trebuie sa fii proasta. Si daca personalitatea ta nu are acel ingredient necesar numit „incredere in sine”, este foarte posibil sa ajungi sa te indoiesti si tu de tine.

Ca femeie nu ti se iarta sa fii desteapta. Intimidezi. Deranjezi. Esti cu gura mare, iti aperi cu fruntea sus pozitia si nu esti ca toate celelalte femei care stiu sa fie „feminine” si sa plece capul. Cu alte cuvinte, esti antifemeie.

Ca femeie nu ti se iarta sa fii puternica! Nici vorba! Castrezi. Atragi si distrugi in acelasi timp orice instinct sexual. Esti ca un trofeu pe care ai vrea sa-l cuceresti, dar iti dai seama ca n-ai plecat cu pusca potrivita de acasa. Stii ce zic?

Ca femeie nu ti se iarta insa nici sa fii slaba. Esti dependenta, smiorcaita, neputincioasa, coplesitoare. Toata lumea vrea ca femeia sa se descurce singura. Dar sa nu fie nici desteapta, nici puternica.

Ca femeie nu ti se iarta sa iubesti. Pentru ca relatiile inseamna libertate absoluta, iar o femeie care te vrea e o belea.

Relax, nu esti comoda nici daca esti genul insensibil. Esti mai provocatoare si barbatii vor insista pana vor simti ca au cucerit totul. Si fara sa-ti ia sufletul, nu au cucerit tot terenul. Dar cand, in sfarsit, te simti in siguranta si te predai, devii femeia din alineatul anterior. Complicat, foarte complicat.

Unei femei nu i se iarta sa fie naiva si de buna credinta. De fapt...i se iarta, ca devine victima sigura. Dar nu si-o iarta ea mai tarziu.

Unei femei nu i se iarta sa fie sexy sau sa-si manifeste feminitatea. Pentru ca e curva, ce naiba e asa greu de priceput? 

Unei femei nu i se iarta insa nici sa fie masculinizata. Ca atunci de ce naiba mai e femeie?

In fine...ar fi multe de adaugat.

Unei femei nu i se iarta multe. Poate pentru ca nimeni nu intelege cat de dificil ne este sa fim si sa nu fim, in acelasi timp, tot ceea ce societatea asteapta de la noi.

Dar mai important e sa ne iertam noi pe noi si sa ne dam dreptul de a fi asa cum suntem: feminine sau mai masculine, fragile sau puternice, naive sau experimentate, iubitoare sau distante.

E treaba celorlalti daca ne iarta sau ne accepta pentru ce suntem sau nu suntem. E treaba noastra sa ne iubim pentru felul unic si minunat in care fiecare dintre noi exprima FEMEIA.