Eu sunt dintre femeile alea care au iubit mult la viata lor. Nu mi-am propus niciodata asta. De fapt, cred ca de fiecare data mi-am dorit sa fie ultima oara, sa fie marea iubire. Dar viata se pare ca are un alt plan cu mine. Vrea sa ma invete mai mult despre ce este iubirea si mai ales despre ceea ce nu este.
Privind in urma, as putea spune acum ca am iubit de putine ori in viata mea. Dar, daca e sa ma raportez cum am simtit atunci, cred ca am iubit de fiecare data. Doar ca uneori...a fost mai mult decat imi imaginam ca pot simti.
Fiecare iubire este diferita. Pentru ca noi suntem diferiti in fiecare moment al vietii noastre si chiar in acelasi moment avem aspecte distincte, uneori contradictorii. Si fiecare dintre acest aspect al nostru iubeste altfel.
Azi insa iubirea are o alta forma pentru mine. Are forma unui pat moale pe care te asezi comod si simti cum fiecare particica din tine este primita si lasata sa fie. Are forma unei camere in care poti sa canti, sa razi, sa faci dragoste, dar poti sa si plangi, sa fii vulnerabil, sa iti lasi durerea sa se exprime. Are forma unui voal purtat de vant care se prelinge usor peste trupul gol, dandu-i fiori. Are gustul unui pahar de apa care te invioreaza. Are sunetul unei piese de jazz care iti incalzeste sufletul. Are efectul unei cafele baute in pijama. Are debitul verbal al unui personaj din filmele lui Woody Allen si tacerea unei zile de toamna cu ploaie. Are gustul bun al unei creme de vanilie si taria unui pahar de cognac.
Cred ca azi iubirea a devenit mai mult un prilej de a ma intalni cu mine. Un loc in care mi-e bine si in care ma pot manifesta firesc. Si nu, nu ma tem de ea asa cum ma temeam inainte. Pentru ca azi iubirea mea nu mai este despre a mai pierde in relatia cu altcineva, ci despre a ma descoperi pe mine in relatia cu cel iubit. Azi, iubirea mea incepe cu mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu